Get Social With Us

Cosmic Shadows

Citatul artistic este o practică uzuală în arta contemporană şi nu face altceva, ca demers artistic, decât să recontextualizeze, să sublinieze posibile interpretări sau să semnaleze diferenţele de interpretare în funcţie de paradigmele diferite de la o epocă la alta. arta contemporană refuză să fie blândă, supusă şi măgulitoare. Ironia muşcătoare, sarcasmul, maliţiozitatea, aluziile neortodoxe au înlocuit pioșenia indusă de un manual de istoria artei. arta contemporană repune în discuţie şi provoacă oricând este vorba despre „valori”, despre sanctificări şi canonizări. Pune la îndoială orice dogmă, fisurează mituri, practică o intruziune brutală în tot ce înseamnă prejudecată sau judecată de valoare. pentru că nu ne mai întrebăm ce este artă ci când este artă. Contemporaneitatea artistică ne învaţă despre labilitatea (în opinia pesimistă conservatoare) sau flexibilitatea, am spune noi, contextuală. Valorile indiscutabile, miturile socio-culturale, monştrii sacri, discursurile redundante sunt parodiate, descompuse, disecate şi reformulate. Valorile consacrate nu mai sunt, în acest caz, intangibile şi indiscutabile.

Pornind de la aceste premise, expoziţia propusă de Visual Kontakt în luna noiembrie – „Sabin Bălaşa: umbre cosmice” – reuneşte trei proiecte a trei artişti (Gabriel Miloia, Andrei Ciurdărescu, Alina Staicu) care îl evocă, fiecare în manieră proprie, pe artistul-emblemă al comunităţii artistice româneşti predecembriste din perspective ce au în comun ironia demersului la nivel tehnic-formal.

„Sabin Bălaşa şi copiii”, proiectul semnat Gabriel Miloia, este un demers interactiv care presupune o carte de colorat însoţită de un statement „baroc”. Ironia subtilă  se lasă descoperită şi gustată de fiecare privitor, posibilul conflict moral generat de contradicţiile prezente în fiecare etapă de realizare trebuie soluţionat individual. Pictura(litatea) este  neglijată intenţionat prin însăşi interactivitatea pe care o presupune cartea de colorat lansată ca provocare nu numai copiilor ci şi artiştilor. Obiectul rezultat este independent de pictura lui Bălaşa conceptual şi formal printr-o deturnare a sensurilor şi prin tehnica de multiplicare ce reduce imaginea la bidimensionalitate extremă. Fără volumul sugerat prin culoare, picturile evocate păstrează (ironic şi deformat) structura compoziţională şi personajele recognoscibile dar epurate, semnalate ca grafism şi care se aplatizează în timpul „citatului”. Deşi popularizat şi cunoscut, Sabin Bălaşa este reactualizat prin mijloace care, implicit, duc la o extremă accesibilitate şi la proliferarea interpretărilor.

Andrei Ciurdărescu reia lucrări celebre ale pictorului şi le transpune într-o tehnică tradiţională de icoană pe sticlă – un alt mijloc de popularizare excesivă (se ştie că icoana pe sticlă era modalitatea prin care obiectul de cult religios devenea accesibil oamenilor cu resurse financiare reduse şi care nu îşi permiteau varianta „de lux”, icoana pe lemn). Ironia fină vizează inclusiv cotele astronomice la care a ajuns pictura lui bălaşa şi când a încetat să fie propagandistică, după 1989. Tehnica picturii pe sticlă impune de la sine deformări şi rezultatul ajunge să fie original în sine păstrând ca referinţă celebrele personaje ale pictorului. Obiectul artistic rezultat nu este o variantă reducţionistă a lucrărilor lui Bălaşa (deşi o redimensionare este implicită), ci o recontextualizare savuros ironică a operelor: „sanctificarea” prin tehnică presupune şi accesibilitate extremă.

Proiectul Alinei Staicu, „cosa mentale”, un demers minimal, invită publicul să „servească” o porţie de albastru „cosmic” atât de specific compoziţiior lui Bălaşa. Abstractul monocrom anunţă o ironică anulare a subiectului – acuzat ca fiind propagandistic, asociat cu servilismul politic şi compromisul artistic în timpul regimului comunist. În acest caz, un Bălaşa pur, sintetic, un „grad zero” al compoziţiilor sale înecate în albastru se oferă gratis publicului în variante de dimensiuni reduse dar ca picturi unicat (păstrând aceeaşi intenţie de accesibilitate şi de popularizare).