Get Social With Us

Pe 26 februarie 2016, Primăria Oradea a votat, la inițiativa Domnului Consilier Sebastian Lascu, instituirea unui concurs de proiecte cu tema ”simboluri ale Oradiei”, mediat de subcomisia de estetică urbană a instituției arhitectului șef, precum și un stipendium de 10 000 de lei bani publici oferit câștigătorului, care va realiza o lucrare în pasajul de pe bvd Magheru din Oradea.

Scopurile propunerii ar fi următoarele: în primul rând, Reabilitarea pasajului subteran de pe bvd Magheru din Oradea prin decorarea ambientală a pereților cu intervenții de tip graffiti. În al doilea rând, se urmărește încurajarea graffiti și a grupurilor de artiști stradali prin atribuirea publică a unui spațiu destinat manifestării controlate. În al treilea rând, inițiativa țintește conținerea graffiti prin atribuirea unui spațiu oficial desfășurării intervențiilor ca înlocuitor pentru locuri alese spontan de artiști graffiti, în speță clădiri și monumente istorice. În fine, măsura speră la promovare locală prin realizarea unui nou spațiu ambiental și promovarea media a inițiativei.

Acest text este o analiză de risc a propunerii, trecând în revistă 15 slăbiciuni majore care nu doar că pot transforma investiția într-o risipă a banului public, ci ar spori problema vandalismului stradal în oraș. În urma acestei analize, Galeriile Visual Kontakt au adresat public inițiatorii propunerii, oferind să preia conducerea proiectului pe cheltuială proprie și să predea spațiul drept cadou făcut orașului. Aceasta este prima propunere privată de donație a unui monument public din istoria postdecembristă a orașului Oradea. O descriere a proiectului propus de galerie se găsește la finalul analizei de risc:

Locul ales, pasajul subteran de pe Bulevardul Magheru din Oradea, este descris chiar de inițiatori drept spațiu insalubru, imposibil de reabilitat. Inițiativa urmează să reabiliteze pasajul prin decorarea ambientală.

Risc 1: mizeria pasajului nu ține de aspecte estetice, ci de probleme de structură: lipsa sursei de apă îl face greu de igienizat, construcția subterană îl face un loc ferit, propice persoanelor fără adăpost, lipsa supravegherii încurajează activități ilicite. Decorarea ambientală nu soluționează motivele delăsării. Lucrarea poate fi afectată de problemele structurale ale pasajului: urinare publică, mizerie, contravenții, ruină. Concluzie: Lucrarea trebuie să aibă atribute estetice și structurale datorită cărora nici ruina locului, nici eventuala ruină proprie să nu îi afecteze calitățile estetice.

Propunerea instituie selecția unui singur proiect câștigător, jurizat de autorii inițiativei.

Risc 2: nici autorii propunerii, nici subcomisia de estetică urbană nu au formația, cunoștiințele și experiența necesară formulării unui verdict asupra valorii artistice. Rezultatul poate fi discutabil, trivial sau, în cel mai rău caz, kitsch. Concluzie: selecția trebuie făcută de persoane avizate sau deloc.

Risc 3: selecția poate stârni resentimente în rândul celor refuzați, pe care nu îi responsabilizează. Aceștia pot alege să abandoneze concurența sau să se răzbune prin intervenții stradale la alegerea lor (vezi seria ETAL, pornită în urma unei dispute). Concluzie: Lucrarea trebuie să nu suscite mai multe rivalități sau să le suscite în perimetrul stabilit.

Lucrarea câștigătoare va fi remunerată public și expusă permanent în spațiul ales, tranformând-o, vrând-nevrând, în monument public.

Risc 4: prin atribuirea spațiului întreg unui singur câștigător, problema rămâne aceeași: inexistanța spațiilor pentru graffiti, până la o decizie ulterioară a consiliului local. Este incert ca alți dornici să aștepte următoarea hotărâre a consiliului. Concluzie: spațiul nu trebuie atribuit unui singur om sau grup.

Risc 5: Monumentele publice sunt rareori imagini bidimensionale, întrucât intervenția sau vandalizarea lor sunt ireversibile. În lipsa pazei și protecției continue, lucrarea este expusă riscurilor de distrugere, ducând la o pierdere irecuperabilă a lucrării și a investiției publice. Paza și protecția sunt un adaos de investiție continuu și pe termen lung. Concluzie: compoziția nu trebuie să aibă un caracter permanent, irecuperabil în caz de intervențe. Se recomandă inserții tridimensionale.

Tema aleasă pentru concurs se numește „simboluri ale Oradiei”. Lucrarea urmează să se conformeze, înfățișând o selecție de imagini reprezentative.

Risc 6: lucrarea se transformă în frescă, gen mult mai riguros și dificil decât graffiti, pentru care câștigătorul poate să nu fie pregătit. Concluzie: fresca trebuie concepută cu vituozitate tehnică sau să se renunțe la idea de frescă.

Risc 7: Dimensiunea pasajului (lungime 25m+) necesită experiență și nu doar pregătire. Este impobabil ca artiștii graffiti să aibă una sau alta. Concluzie: autorul trebuie să aibă experiență sau să existe mai mulți autori, astfel încât niciunul să nu fie suprasolicitat de efort. În cazul din urmă, compoziția trebuie curatoriată și armonizată.

Risc 8: temă discutabilă, deoarece simbolurile Oradiei se regăsesc suprateran în apropierea pasajului. Inutilă substituirea panoramei reale cu o imagine pictată în subteran. Concluzie: e necesară abandonarea temei (sau regândirea ei).

Risc 9: locație discutabilă, deoarece caracterul insalubru (vezi risc 1) poate aduce atingere morală simbolurilor: dejecții umane, gunoi, vandalism care să lezeze simbolistica. Concluzie: creația trebuie să nu pericliteze simboluri ale comunității.

Risc 10: graffiti este o expresie spontană și proprie. Desi unii pot crea lucrări comandate, impunerea temei nu rezolvă problema inițială, a instituirii unui spațiu în care artiștii graffiti să creeze ce doresc. Expresiile libere și proprii vor continua să fie exprimate în afara proiectului. Concluzie: demersul trebuie conceput astfel încât spontaneitatea și preocupările fiecăruia să își găsească loc în compoziție, fără să o afecteze.

Consiliul local a votat oferirea unui premiu de 10 000 de lei câștigătorului.

Risc 11: premiul transformă demersul în lucrare publică (vezi mai sus). Concluzie: este necesară abolirea remunerației.

Risc 12: suma poate stârni tensiuni, deoarece comunitatea nu a investit sume similare în artă profesionistă ci, dimpotrivă, există deja neînțelegeri între administrație și artiștii locali. Atribuirea sumei și a sitului unui câștigător neprofesionist va înteți tensiunile. Concluzie: lucrarea trebuie să adreseze atât artiști stradali, cât și profesioniști, într-un cadru care să nu stârnească tensiuni și patimi reciproce.

Risc 13: în calitate de proiect pilot, demersul stabilește precedente pentru următarele ediții: acestea vor trebui, la rândul lor, remunerate, cu unul din două efecte: 1 abandonarea proiectului (și ne-soluționarea problemei inițiale) sau 2: secătuirea resurselor unei comunități deja îndatorate pentru proiecte publice de mare risc. Concluzie: este necesară abolirea remunerației

Risc 14: tensiuni politice privind investiția în condiții de îndatorare și de iminență a campaniei electorale. Suma este neavenit de mare pentru un artist ne-profesionist, ba chiar și pentru unul profesionist în condițiile actuale ale pieței, riscând să iște frământări în comunitate. Concluzie: este necesară abolirea remunerației.

Propunerea menționează „echipe de voluntari” care să șteargă intervențiile graffiti deja existente în oraș.

Risc 15: resentimente produse în rândul celor ce își văd creația distrusă – indiferent de valoarea ei reală. Este posibilă apariția represaliilor, prin care intervențiile să devină și mai agresive. Conluzie: problema trebuie asumată de inițiatorii popunerii.

Din câte se vede, riscurile cad în mai multe categorii, având, la origine, neajunsuri ale propunerii: cheltuirea banului public, lipsa de pregătire artistică a juriului, tema sau structura de ”competiție”. Totuși, fiecare hibă poate fi corectată la timp, prin regândirea propunerii: Predarea demersului în mâini private, care să fie responsabile de comunicare cu artiștii, de selecție, de realizare și de predarea lucrării finale, precum și de întregile cheltuieli aferente, ar elimina riscurile 2, 3, 6, 7, 11, 12, 13, 14. Păstrarea temei, într-o manieră regândită, care să nu pericliteze moral simbolurile comunității și să dea un adaos de profunzime demersului elimină riscurile 8 și 9. Schimbarea formulei de competiție exclusivă și de rezultat permanent asigură vizibilitate, egalitate tuturor celor dornici de a face graffiti, în loc să ofere un ”teritoriu” unuia singur, eliminând riscurile 4 și 10. Regândirea compoziției, de artiști și curatori profesioniști, astfel încât nici caracterul locului, nici eventualele intervenții sau distrugeri să nu știrbească, ci să adauge frumuseții/mesajului obiectului (vezi propunere mai jos) elimină riscurile 1, 5 și 10.

———————————————————————————————————————————————————————————————————————————————————-

Galeriile Visual Kontakt au propus să preia custodia spațiului desemnat și să conceapă o lucrare cu participare deschisă pe următoarele criterii:

Intervenția să fie liberă tuturor celor dornici, pe tema ”underground” – potrivită atât locului, cât și scopului, de a aduce ”la lumină” genul graffiti. Intervenții considerate nepotrivite vor fi înlocuite sau eliminate de conducerea proiectului sau pur și simplu de alți amatori ai genului. Se va constitui un set de reguli (minimal) prin care participanții sunt anunțați de interzicerea simbolurilor fasciste, a mesajelor discriminatoare etc.

Spațiul să permită cooperarea sau competiția atât între artiști graffiti orădeni, cât și între aceștia și artiști locali profesioniști și, respectiv, între aceștia și invitați din afara orașului (gestionați de galerie)

Perioada de „deschidere” a spațiului înspre toți cei dornici să dureze între 6 și 8 săptămâni, la finalul cărora pasajul ar deveni un loc puternic vibrat și haotic din punct de vedere estetici. La „închiderea” spațiului, intervențiile ulterioare nu vor fi interzise, nici descurajate – întrucât nu vor periclita lucrarea finală.

Cu ajutorul sculptorului Maria Sicoie, galeria va produce, în acest timp, reliefuri heraldice cu următoarele motive: îngerul și leul ținând crucea (blazonul orașului), grifoni încleștați (motiv heraldic din palatul princiar din cetatea Oradea), coroană de zidărie (motiv heraldic de pe actualul blazon), fiecare în număr de aproximativ 100. Aceste reliefuri vor fi placate cu aur și aplicate ordonat, în intervale regulate, pe suprafața pereților acoperiți cu graffiti. Dispunerea ordonată (din 1,25 în 1,25 metri) aduce echilibru compoziției, iar aurul, prin contrast cu vopseaua spray și cu betonul construcției, oferă un aspect nobil, contrastant cu murdăria implictă spațiului. Compoziția va lua aspectul unui culoar renascentist dintr-un palat, înnobilând întregul spațiu într-o manieră neafectată de ruina și neîngrijirea lui. Motivele heraldice sunt o trimitere la simbolurile Oradiei, prezentatre într-o manieră care să pună în evidență originile sale și puterea lor înnobilatoare, conferind, prin simpla prezență, grație și frumusețe chiar și dezordinii.

Reliefurile vor fi realizate din material dur, dificil de distrus, și aplicate într-o manieră care să nu afecteze structura zidului. Natura lor tridimensională este menită să păstreze funcția estetică ordonatore chiar și în eventualitatea în care ar fi acoperite prin intervenții ulterioare. De asemenea, crează un compromis cu natura spontană și liberă a creației și a „codului” graffiti: nu constituie o imagine bidimensională care acoperă lucrarea, ci o aplicație nobiliară, care o ridică în rang, precum un sigiliu. Durata aplicării reliefurilor o estimăm la maxim 10 zile. Preconizăm finalizarea întregii lucrări în decurs de aproximativ 8 până în 10 săptămâni de la inițiere.

De asemenea, pentru a întări scopul inițial al proiectului, deopotrivă de a încuraja și de a conține fenomenul graffiti, propunem, tot pe cheltuiala Galeriilor Visual Kontakt, să oferim, câte un șablon decupat cu blazonul Oradiei artiștilor care își asumă participarea, responsabilizându-i, simbolic, ca „artiști ai urbei”.

Lucrare urmărește să reînnoade o legătură între spontaneitatea ”rebelă” a intervențiilor graffiti și solemnitatea opulentă a monumentelor publice cu care secolele anterioare ne-au obișnuit, dar care azi s-a pierdut datorită sărăciei bugetelor și a pierderii intelectuale. ”Mesajul” său este că, simbolic, comunitatea ordeană, care a supraviețuit 900 de ani are noblețea și puterea să de a pecetlui, prin blazonul său, chiar și cele mai haotice expresii (precum graffiti), știind că este atât de trainic ancorată în istoria și tradițiile sale, încât nici primirea, în sânul său, a acestor ”rebeli” nu o va destabiliza. Că, până și într-un gang insalubru, Oradea este măreață.

Alegerile din iunie anul curent vor da legislativul și executivul local care vor guverna orașul în 2018, centenarul unirii Transilvaniei cu România. Lucrarea propusă țintește, pe această cale, să anunțe o înnoire, atât în ce privește angajamentele privaților în viața publică (de prea mult timp nu s-au înregitrat donații obștești, deși ele, odată, erau subînțelese vieții citadine) cât și în estetica publică. Abandonându-și calitatea de suport pentru imagini mai mult sau mai puțin reușite ale unor obiecte deja existente, pasajul va avea un caracter profund monumental și splendid, înscriindu-se în propriul nume printre frumusețile orașului Oradea și rivalizând cu alte monumente pentru admirația trecătorilor.

Gabriel Miloia

O propunere de graffiti versus o propunere de donatie